Mente si Dude World

Mentele s-au mutat

2008-04-02T10:19:00.000+03:00

Mentele si Dudele s-a mutat pe wordpress pentru ca Bloggerul ramasese fara spatiu…

A durat destul de mult pana am ales noua platforma asa ca am strans deja destule materiale de la concertele din Bucuresti. Vor urma in ordine aleatorie (pentru ca pe cea cronologica nu o mai tin minte): Wickeda, Headphone kicks, Dance Trauma, Kumm, Travka, The Mood, Crowfish si Butterflies in my stomach…

plus un feature Coma light :) pe 19 aprilie la Preoteasa

Coma light - 19 aprilie - Preoteasa

2008-03-31T23:36:00.000+03:00

Istanbul

2008-03-06T23:35:00.001+02:00

Kultur Shock Bucharest

2008-03-06T22:34:00.007+02:00

Aseara a fost haos in Fire Club pentru cei 160 de platitori de bilet si restul de pilosi care au avut curajul sa vina la concertul Kultur Shock.
Concertul a fost dsechis total neinspirat de o ora de mixaje facute de Marika. N-am sa inteleg niciodata ce legatura ar putea avea o muzica electronica complet impersonala si banala cu muzica atat de plina de viata si de autenticitate a celor de la Kultur Shock...
Cand in sfarsit s-a terminat cu DJ-iala, oamenii care pana atunci ocupasera toate mesele s-au indreptat spre scena si au inceput sa aplaude, stricand linistea care se lasase brusc peste club.
Kultur Shock au aparut pe scena aratand ca niste zei antici revolutionari si si-au cantat balkan punk rock gypsy metal wedding-meets-riot music-ul (cum isi descriu stilul).

Fiind o formatie compusa din oamenid e diferite nationalitati si recunoscand ei insisi ca abia daca reusesc sa se inteleaga vorbind aceeasi limba doi cate doi, nici noi n-am inteles prea mult din versurile care ne erau in engleza... asta ar fi motivul pentru care Horse thief a fost piesa serii - se intelegeau versurile "fumare marihuana" si "politia, politia, you're so fucking slow" :)
In rest, sunetul n-a fost tocmai grozav asa ca am inregistrat doar partea lenta din Istanbul... enjoy

Coma again

2008-02-27T13:24:00.002+02:00

Coma - Suburbia 14 februarie

2008-02-27T12:38:00.007+02:00

14 days later

2008-02-27T11:49:00.006+02:00

Contiunand traditia concertelor de pe 14 februarie pentru a-l aniversa pe Calin si nu pe sf Valentin, Coma au concertat in acest an in Suburbia.
Clubul a fost, in continuare, plin ochi cu adolescenti minori si groaznic de neaerisit. Pogo s-a facut pe sticlele goale de bere pana la interventia grasilor care au facut zid uman, iar unul dintre bodyguarzi a trebuit sa tina de boxele de langa scena care erau in pericol de daramare.
Concertul, in schimb, a fost genial. Trecuse ceva timp de cand nu mai vazusem Coma live asa ca m-am bucurat din plin, facand fotografii si filmand de undeva mai din spate (tin prea mult la aparatul meu ca sa ma bag in zina de pogo).
Calin a fost omul serii, evident... ne-a cantat, ne-a incantat si ne-a aratat ce-a mai invatat in ultmiul timp sa faca la chitara.
Per total, a fost prea scurt... or maybe it's just me
Can't get enough

Burn Babylon II

2008-02-08T14:00:00.000+02:00

A doua ediţie a concertelor reggae organizate de Jah-Army, în colaborare cu Singur Acasă a avut loc miercuri noapte în Suburbia.
Pentru că ocazia era cu totul şi cu totul specială, ziua comemorativă a lui Bob Marley, concertul din suburbie a adunat toţi rastamanii din Bucureşti, dredurile fiind omniprezente.
Deşi sunetul a fost prost şi aerul curat a venit cu zgârcenie de la un mic geam de lângă scenă, muzica şi buna dispoziţie nu au lipsit.
Formată ad-hoc pentru concert trupa Lazy Bloom Fusion a deschis concertul cu câteva coveruri dupa Marley. Fuziune e cu siguranţă cuvântul potrivit pentru a descrie pleiada de muzicieni care au apărut pe scenă preţ de câteva piese. Tot coveruri, dar şi două melodii personale au cântat şi El Negro, pe care nu-i mai văzusem de mult şi de care chiar îmi era dor.
În scurt timp au apărut pe scenă invitaţii speciali ai serii, Riddim Colony din Ungaria... sau mai bine zis, cea mai bună trupă de reggae din Ungaria, cum s-au prezentat publicului.
Agitaţie multă, veselie multă, mult reggae, puţin ska, suflători grozavi, o melodie improvizată cu Bean şi fără să ne dăm seama se făcuse deja 2 noaptea...
Cam pe atunci am inchieat eu seara, dar din câte am aflat s-a cantat până dimineaţa...

Fallen Art

2008-02-02T22:59:00.000+02:00

Snow White Ninja

2008-01-19T17:15:00.000+02:00

Poveştile zilelor noastre lasă de dorit... şi aici nu vorbesc de Harry Potter, Cronicile din Narnia şi alte "epice aventuri" care au invadat ecranele cinematografelor în ultimii ani. Nu, nu... ce se întâmplă acum e muuult mai rău.
Mi-am dat seama că noi suntem vinovaţi că le răpim copiilor noştri orice urmă de inocenţă după ce am citit pe Cinemagia următorul synopsis pentru un film ce va ajunge pe ecranele româneşti cândva în 2008: Snow and the Seven

"Reinterpretare a vestitului basm cules de fraţii Grimm, Snow and the Seven spune povestea unei fetiţe de origine britanică, pierdută în China colonială. În apărarea ei sunt trimişi şapte neîntrecuţi luptători shaolin (sigur nu-i cheama Morocănosul, Sfiosul etc.), care o antreneaza până aceasta devine expertă în arte marţiale. Fata este astfel pregatită să-şi înfunte destinul, pentru că ea trebuie să lupte împotriva unei misterioase forţe malefice." În rolurile principale Jet Li şi Natalie Portman.

Nu ştiam că Cinemaiubit premiază şi videoclipuri... şi totuşi a fost o surpriză interesantă

2007-12-24T18:27:00.000+02:00

Soldaţii de Funk

2007-12-22T10:12:00.000+02:00

Blazzaj în Suburbia au fost geniali :) cum era de aşteptat...
Mi-e greu să pun în cuvinte sentimentul pe care îl generează muzica celor de la Blazzaj... cine i-a văzut până acum live ştie.
Formaţia a ajuns acum la a treia solistă şi cred că nou-venita Lelia se potriveşte perfect stilului Blazzaj...unii au interpretat acestă potrivire cu răutate şi au spus că o imită pe Cristina, dar eu nu sunt de acord. Insist... trebuia să fiţi acolo.

The Others

2007-12-22T09:52:00.000+02:00

The Others au fost trupa de deschidere la concertul Blazzaj de vineri din Suburbia. The Others se descriu ca fiind o alternativa experimentala la muzica pe care membrii o faceau cu trupele in care activau (Holtzkopf, The Noish).
Dupa desfintarea acelor trupe si cateva schimbari in componenta, trupa a ajuns la formula actuala cu care a sustinut numeroase concerte atat in Brasov cat si la Cluj. In aceasta primavara au intrat in studio unde au tras demo-ul Crazy City, care insumeaza 4 piese proprii.
The Others abordeaza cele doua stiluri preferate, funk si jazz, intr-o maniera proprie, combinand aliajul muzical rezultat cu un sound psihedelic dar si cu un groove necesar concertelor The Others.

Kitty Solaris la Orange Concept Store

2007-12-22T09:32:00.000+02:00

Personal, nu mi-a plăcut Kitty Solaris în concertul de al Orange Concept Store. Nu m-a impresionat cu nimic... Sigur, solista avea o voce bună şi bateristul ştia să ţină un ritm, sigur, erau profesionişti şi dornici să comunice cu publicul, şi bineînteles, compoziţiile lor nu erau proaste, nu erau deranjante... erau pur şi simplu plictisitoare.
Poate e şi vina mea că eram prea entuziasmată de ideea că în aceeaşi seară urma să vad şi Blazzaj, dar sincer, Kitty Solaris m-a plictisit complet.
Aveam impresia că ascultasem piesele alea până acum la încă o duzină de alte tipe, copii fidele după Tori Amos, Suzanne Vega sau poate PJ Harvey.
Sigura piesă demnă de luat în seamă ar fi "My home is my Disco", care a avut ceva nerv.

The Toasters

2007-12-12T19:27:00.000+02:00

Moş Hefe a adus pe 6 decembrie în Suburbie, The Toasters, cadou pentru toţi copiii care nu sunt emo. The Toasters - cea mai longevivă trupă de ska punk din lume sunt în mijlocul turneului aniversar de 25 de ani şi s-au oprit pentru scurt timp în Bucureşti, cât să ţină un concert fenomenal şi să afle cum se spune "beer" în romaneşte.
La fel ca la toate trupele cu vechime - The Toasters au reusit să împrăştie multă energie şi voie bună şi-au fost răsplătiţi de fani cu-n pogo de zile mari şi-o agitaţie demnă de-un stadion (toate pozele au ieşit blurate din cauză de podea miscătoare :)) .

The Toasters la Bucuresti

2007-12-12T19:13:00.000+02:00

SS3 din nou

2007-12-12T19:04:00.000+02:00

Dance Trauma in suburbie

2007-12-12T18:54:00.000+02:00

Dance Trauma au fost a doua trupă în deschiderea concertului The Toasters din Suburbie. Prima formaţie a fost Cobe, care au cantat prea devreme pentru noi... chiar încep să mă întreb de ce ora de concerte avansează din ce în ce mai mult spre după-amiază...era o vreme când un concert respectabil începea la 12 noaptea.
În fine, Dance Trauma au adus voie bună de la Cluj şi au reuşit să înveselească atmosfera.

Iarba vs. Praful

2007-12-04T19:32:00.000+02:00

Nu, ăsta nu este un post despre droguri...deşi trebuie să recunosc că după ce am pus titlul chiar şi mie mi s-a părut ca sună puţin dubios.
De fapt eu vreau să prezint două expoziţii care au loc momentan în două locuri din Bucuresti dar pe care le puteţi vedea şi pe net, mai mult sau mai puţin complete.

"Iarba" este a lui Tudor Prisacariu care ne prezintă 630 de metri pătraţi de iarbă în fotografii împrăştiate prin tot Cărtureştiul mare şi evident pe net aici.
Tudor încearcă să dovedească că toţi avem cel putin 3 metri pătraţi de gazon care ni se cuvin şi că este responsabilitatea noastră să avem grijă de ei. În propriile lui cuvinte: "Oameni buni, sunteţi liberi, vi se cuvine orice. Nu luaţi lucrurile aşa cum sunt şi nu vă resemnaţi cu ideea că aveţi puterea să schimbaţi nimic. Cu cât vor fi mai mulţi oameni care vor avea un cuvânt de spus în acest sens cu atât spaţiile verzi din Bucureşti vor mai avea o şansă."

"Praful", pe de altă parte, prezent în picturile lui Nicolae Comănescu, pare să aparţină mai mult vieţilor noastre decât verdeaţa aducatoare de oxigen. Dust 2.0 e o expoziţie pe care o puteţi vedea la Galeria 26 / OTA (Str. Dr. Staicovici nr.26, Bucuresti) sau pe net aici.

Mihai Râşnoveanu motivează alegerea tematică a artistului scriind o scurtă istorie a prafului din care reiese că: "Nu contează dacă vorbim despre clădiri sau oameni; praful dimprejurul lor este făcut, într-o măsură mai mică sau mai mare, din mici particule ale corpurilor lor, particule care au murit şi au căzut. În cazul clădirilor, praful lor este format din mici bucaţele căzute, în urma fricţiunii sau impacturilor, din buildings, din caramizi şi ziduri de ciment, dar şi din particule aduse din afară lor de către oamenii care le trec pragul. În cazul oamenilor, praful lor – din casele sau locurile lor de muncă – vine tot din cărămizi şi ciment, dar şi din particule provenind din cărţi, pantofi, haine şi aşa mai departe. Şi, of course, din particule moarte de piele şi păr. Deci, praful casei mele mă reprezintă trupeşte."

Budapesta este capitala cărei ţări ??? Aflăm împreună

2007-12-01T21:16:00.000+02:00

B52+3=OCS

2007-11-30T17:44:00.000+02:00

Acelasi minunat concert...

Sport Sangeros 3

2007-11-30T17:26:00.001+02:00

tot la B52...

B52x3

2007-11-30T17:18:00.000+02:00

Dekadens @ B52 aniversam 3 ani

Retrospectiv sau avangardist ?

2007-11-29T16:29:00.000+02:00

Bănuiesc ca ar trebui să încep prin a recunoaşte că sunt o persoană egoistă. Nu mă duc la concerte ca să mă întâlnesc cu alţi oameni, ca să văd ce se mai poartă sau să aflu cine cu cine s-a mai cuplat/desparţit.

Mă duc la concerte ca să-mi satisfac propria nevoie de muzică, pentru că... oricât de mult aş asculta acasă, la serviciu sau pe stradă, tot nu e de ajuns. Nu e de ajuns pentru că nimic nu se compară cu un concert la care cânţi din tot sufletul alături de 100, 500 sau 5000 de oameni. Am zis că sunt egoistă... nu şi solitară J

Şi totuşi de ceva timp am început să-mi dau seama că în Bucureşti concertele sunt mai degrabă retrospective decât avangardiste.

Să mă explic. A trăi muzical retrospectiv înseamnă pentru mine să merg la Depeche Mode când am 20 de ani, deşi eu i-am descoperit şi i-am iubit la 14; înseamnă să văd Muse în 2007 desi eu îi ascult înca de la primul album... Retrospectiv e când te duci să asculţi live o formaţie pe care ai descoperit-o atunci, de mult, şi chiar dacă acum tu asculţi altceva, te simţi dator să mergi să-i vezi live. Din inerţie, nostalgie sau datorie... oricare ar fi motivele, ştii că o sa regreţi dacă nu ajungi la concert.

Rolling Stones, Deep Purple, Scorpions şi chiar NO FX au venit să cânte în România cu mult după ce faima lor mondială a devenit legendară, şi multi oameni s-au dus să-i vadă în concert deşi probabil nu le mai ascultau piesele de cel puţin un deceniu. Organizatorii de evenimente par încă să mai recupereaze timpul pierdut de comunişti.

La polul opus e avangarda muzicală... concertele, rare ce-i drept, în care publicul bucureştean poate să vadă trupele „de mâine”, trupele cu potential, trupele obscure. Serile Underlondon sunt exemplul perfect şi aproape singurul.

Un concert de avangardă înseamnă să te duci să asculţi o formaţie al carui nume iţi place, sau în cel mai bun caz, o trupă cu 4 melodii postate pe myspace. Te duci mai mult la nimereală, de dragul aventurii şi rişti serios să nu-ţi placa ce vezi. Am paţit-o cu Văduva Bob şi Elozie (de la noi) şi cu trupele venite la Underlondon-ul din Vamă, dar asta nu m-a descurajat să merg în continuare pentru că asemenea experiente, pot fi şi extrem de satisfacatoare.

Printre succese aş nota The Mood pentru intervenţia în aniversarea Kumm de la Opera şi concertul berlinezilor Kissogram, ca să ma refer doar la cele mai recente.

Cel mai mare avantaj al unui astfel de concert vine cu timpul. Azi pot să spun cu cea mai mare mândrie că am ascultat încă de la inceput şi Kumm, şi Travka, şi Luna Amară sau ... în fine, orice trupa care acum are un numar destul de mare de fani şi de ani de activitate cât să intre în categoria retrospectivă.

Există totuşi şi o situaţie despre care nu am vorbit, cea mai importantă, care nu s-a materializat încă în ţara noastră. Situaţia ideala în care ar concerta acum la Bucureşti: Arctic Monkeys, Bloc Party sau Fall Out Boy. Asta ar însemna să ne sincronizăm, în sfârşit, cu scena muzicală internaţională, să trăim în prezent şi nu în viitor sau trecut. Ar fi o schimbare de atitudine binevenită.

Sardine, sardele şi altele

2007-11-27T18:06:00.000+02:00

Cred că mi-am dat seama ce nu-i în regulă cu ţara asta. Azi am ajuns la concluzia că în fiecare zi văd mai mulţi oameni aşteptând metroul la Obor decât la toate concertele dintr-o săptămână adunate. Nu-i OK. Deloc.
Ar trebui să ne alăturam cu toţii Blocului Naţional Sindical la greva naţională care se anunţă şi în loc să ne agităm pentru mai mulţi bani să cerem mai puţin stress, mai multă distracţie, mai multe concerte, mai puţin televizor...

Doar aşa cred ca putem să reabilitam o ţară antrenată timp de 40 de ani să muncească şi nu să gândească...

Şi din aceeaşi serie de comparaţii între transportul în comun şi concertele din Bucureşti trebuie să recunosc ca ai nevoie de cel puţin la fel de mult curaj să te urci într-un 66 plin de babe, cât ţi-ar trebui să te bagi la pogo la un concert Coma.

Kissorgram, Germany - Bucharest

2007-11-24T15:01:00.000+02:00

"She's an apple pie
I'm a stake, salted and fried"

... asa au cantat Kissogram vineri la Orange Concept Store pentru cei 40 - 50 de curiosi care au reusit sa afle de concert. Am citit despre Kissogram ca sunt o formatie de electro-pop, si daca as mai crede in etichetele puse formatiilor de azi probabil ca nu m-as fi dus la concert...
Muzica celor doi berlinezi, Jonas Poppe & Sebastian Dassé, intrece cu mult simpla descriere electro-pop. Folosind samplere, clape, sintetizatoare dar si o chitara, Kissogram au recreat un univers tributar culturii orientale, nostalgiei depechiste si naivitatii indie-ului actual.

Pentru curiosi Kissogram se asculta aici si aici.

Orange Concept Store ne-a intampinat ca de obicei cu o caldura infernala si cu bere prea scumpa...

Howl or not...

2007-11-18T13:38:00.000+02:00

N-am mai scris de mult ... de foarte mult, dar am decis sa nu mai las sa se intample asta pe viitor asa ca pentru o revenire in forta o sa public aici o traducere pe care am facut-o si refacut-o pentru poemul Howl al lui Allen Ginsberg. Traducerea am prezentat-o public pana acum o singura data pentru un seminar de la facultate, asa k asta poate fi considerata un fel de premiera. Bineinteles astept critici si corectari...

Am vazut cele mai bune minţi ale generaţiei mele distruse de nebunie, flămânzind isterice şi goale

târându-se pe străzile negrilor căutand un scandal

hippioţi cu feţe de îngeri arzând dupa conexiunea divina cu dinamul stelelor şi maşinaria nopţii

care în sărăcie şi zdrenţe fumeaza cu ochii goi în întunericul supranatural al apartamentelor cu apă rece, şi care zboara deasupra oraselor contemplând jazzul

care şi-au dezvăluit minţile în faţa Raiului de sub El şi care au văzut cutremurătorii îngeri Mohamedani pe acoperişurile iluminate ale clădirilor

care au trecut prin universităţi cu ochii radiind de halucinaţii cu Arkansas şi tragediile iluminate ale lui Blake, printre academicienii războiului

care au fost exmatriculaţi de la academii pentru că erau nebuni şi pentru că au publicat ode obscene la ferestrele craniului

care s-au ascuns în camere soioase în pijamale, arzându-şi banii în coşurile de gunoi şi ascultând sunetul Terorii prin zid

care au fost prinşi că în bărbile pubice, întorcându-se de la Laredo, ascundeau o centură de marihuana pentru New York

care au mâncat foc în hoteluri de vopsea sau au băut turpentină în Paradise Alley, au murit sau şi-au purificat torsuile noapte după noapte

cu vise, cu droguri, cu coşmaruri cutremurătoare, alcool şi pulă şi nesfârşite coaie

incomparabil de oarbe străzile surzite de trăznete, nori cenuşii şi fulgere mentale ce circula între polii Canadei şi ai lui Paterson, iluminând toată lumea nemişcata a Timpului întrerupt (dintre ele)

Holuri solide de peyotă, răsăriturile văzute din curtea cimitirului înverzit, beţia vinului pe acoperiş, vitrinele oraşelor şi cursele pe galben intermitent cu maşini furate, soarele şi luna şi vibraţiile arborilor în vijelia apusului de iarna în Brooklin, zgomotul coşurilor de gunoi şi lumina blândului rege al minţii

care s-au legat de metrou în timpul călătoriei nesfârşite dintre Battery şi sfântul Bronx pe benzedrină, până când zgomotul roţilor şi al copiilor i-a făcut să tremure zdrobiţi şi criticaţi, cu creierele pustiite, golite de geniu in lumina sfâşietoare a Grădinii Zoologice

care s-au scufundat toata noaptea în lumina submarina din Bickford, care au plutit si au stat toata dupa-amiaza în bodegi Fugazzi ascultând primele semne ale dezastrului la tonomatul de hidrogen

care au vorbit fără incetare 70 de ore din parc în apartament în bar în Bellvue în muzeu pe Podul Brooklyn

un batalion pierdut de conversaţionalişti platonici care se aruncă de pe scările de incendiu de pe ramele ferestrelor de pe Emipre State înspre lună

bârfind ţipând vomând şoptind fapte şi memorii şi anecdote şi tremuratul ochilor şi şocul spitatelor şi închisorilor şi razboaielor

întregi intelecte descompuse prin expunerea totală a memoriei pentru 7 zile şi nopţi în faţa ochilor străluctori, carne pentru Sinagogă, aruncată pe pavaj

care au dispărut în nicăieriul Zen New Jersey lăsând doar o urmă ambiguă cărţi poştale din Atlantic City Hall

suferind de febră estică şi osteoporoză Tangeriană şi migrene chinezeşti din cauza retrageii drogurilor, în camera decorata cu mobilă decolorată de la Newark

care s-au plimbat pe şine la miezul noptii întrebându-se unde să plece, şi care au plecat, nelăsând în urmă nici o inimă frântă

care şi-au aprins ţigarile în rable, rable, rable, mergând prin zăpadă şi făcând tărăboi înspre fermele solitare în noaptea bunicului

care au studiat Plotinus Poe Sf Ioan al Crucii telepatia şi kaballa bop pentru că universul instinctiv le-a vibrat la picioare în Kansas

care s-au plimbat însinguraţi pe străzile din Idaho căutând (aşteptând) viziuni cu îngeri indieni care erau viziuni cu îngeri indieni

care au crezut că sunt doar nebuni când Baltimore a stralucit supranatural de ecstasy

care s-au urcat în limuzinele Chinezului din Oklahoma sub impulsul ploii de iarnă şi al oraselului luminat la miezul nopţii

care au hoinărit flămânzi şi solitari prin Houston căutând jazz sau sex sau supă, şi care l-au urmărit pe genialul Spaniol pentru a conversa despre America şi Eternitate, o încercare deznadăjduită (imposibilă), aşa că au luat vaporul spre Africa

care au dispărut în vulcanii Mexicului lăsând în urmă nimic altceva decât umbra pantalonilor şi lava şi cenuşa poeziei împrăştiate în şemineul din Chicago

care au reapărut pe Coasta de Vest investigând FBI-ul cu bărbi şi şorturi şi ochi mari pacfişti, bronzaţi sexy, împărţind oamenilor pliante neintligibile

care şi-au ars braţele cu ţigări protestând împotriva fumului Capitalist

care au distribuit pamflete Supercomuniste în Union Square plângând şi dezbrăcându-se în timp ce sirenele din Los Alamos le-au ţipat să coboare şi au vuit pe Wall şi ferryul de la Staten Island a vuit şi el

care au cedat şi au plâns goi şi tremurând în săli de gimnastică albe în faţa maşinăriei altor schelete

care au muşcat detectivii de gât şi care au ţipat de bucurie în maşinile poliţiei pentru că nu comiseseră nici o altă crimă decât propria lor pederastie şi intoxicaţie nebunească

care au urlat în genunchi la metrou şi care au fost taraţi de pe acoperisurile pe care fluturau manuscrise si organe genitale

care s-au lăsat futuţi în cur de motociclişti sfinţi şi care au ţipat de încântare

care au făcut şi au primit muie de la acei serafimi umani – marinarii – cei ce mangâie cu dragostea Atlanticului şi a Caraibelor

care si-au tras-o dimineaţa, seara, în grădini de trandafiri şi pe iarba parcurilor publice şi în cimitire împrăştiindu-şi sămânţa oricui le venea în cale

care au sughitat continuu încercând să chicotească dar au sfârşit trişti în spatele unei partiţii de baie turcească atunci când un înger gol şi blond a venit să-i strapungă cu sabia sa

care şi-au pierdut iubiţii în faţa celor trei zgripţuroaice ale destinului, zgripţuroaica cu un ochi a dolarului heterosexual, zgripţuroaica cu un ochi a pântecului şi zgripţuroaica care nu face altceva decât să stea şi să taie iţele intelectuale aurite din ghergheful meşterului

care au copulat extatic şi insaţiabil cu o sticlă de bere, o gagică, un pachet de ţigari, o lumânare şi care au căzut din pat şi au continuat pe podea şi pe hol, leşinând lânga perete cu o viziune finală a pizdei şi spermei scăpând ultimei clipe de constiinţă

care au îndulcit răpirea a un milion de fete tremurând în apus, şi care au avut ochii rosii dimineaţa dar care s-au pregatit să îndulcească şi răpirea răsăritului, arătându-şi fundurile în hambare şi goliciunea în lacuri

care s-au prostituat în Colorado în nenumarate maşini furate pentru o noapte, N.C. eroul secret al acestui poem, pularau si Adonis al Denverului o bucurie in memoria a nenumarate fete futute in parcari goale si in spatele restaurantelor, in randurile scartaitoare ale cinemaului, in pesteri de pe varful muntelui sau cu chelnerite slabe in familiarele, singuraticele, minijupe optimiste si mai ales secrete bai de benzinarie d p marginea drumului, si pe aleile oraselor natale,

care s-au evaporat in filmele plicticoase, care au fost mutati in vise, treziti brusc in Manhattan, care au iesit mahmuri din pivnite cu Tokay-ul fara inima si ororarea visurilor metalice cu Third Avenue si biroul pentru someri,

care au mers toata noaptea cu pantofii plini de sange pe docurile inzapezite asteptand ca o usa de pe East River sa se deschida spre o camera plina de aburi si opium,

care au creat drame suicidare marete in apartamentele de pe malul raului Hudson (in timpul razboiului) sub lumina albastra a lunii si care vor fi incoronati cu laurii uitarii

care au mancat tocanita de miel a imaginatiei sau au digerat crabul de pe fundul malos al raurilor din Bowery

care au plans in fata romantismului strazilor cu carucioarele lor pline de ceapa si muzica proasta

care au stat in cutii respirnd in intunericul de sub pod si care s-au ridicat sa construiasca clavecinuri in apartamentele lor

care au tusit la etajul 6 al Harlemului incoronati cu flacari sub cerul tubercular, inconjurati de lazi portocalii de teologie

care au zgariat toata noaptea inganand incantatii marete care in galbenul diminetii pareau versuri fara sens

care au gatit din animale putrezite plamani inima picioare coada bors si tortilla visand la regatul pur al legumelor

care s-au aruncat sub camioane de carne cautand un ou

care si-au aruncat ceasurile de pe acoperis pentru a scapa de balastul Etarnitatii in afara Timpului si ceasuri de alrma au cazut pe capetele lor in fiecare zi pentru urmatorul deceniu

care si-au taiat venele de trei ori succesiv dar fara succes, care au renuntat si au fost nevoiti sa deschida magazine de antichitati in care au crezut ca imbatranesc si au plans

care au fost arsi de vii in flanelele lor inocente pe Madison Avenue printre explozii de versuri intunecate si zgomotul de tanc al regimentelor metalice ale modei si tipatul de nitroglicerina al zanelor publicitatii (propagandei) si gazul de mustar al sinistrilor editori inteligenti sau care au fost calcati de taxiurile bete ale Realitatii Absolute

care s-au aruncat de pe Brooklyn Bridge asta chiar s-a intamplat si care au plecat anonimi si uitati in ceata fantomatica a Chinatown-ului supa alei si pompieri si nici macar o bere moca

care au cantat disperati de la ferestre, care au cazut de la geamurile subterane, au sarit in Passiacul jegos, s-au rastit la negri, au plans pe strada, au dansat desculti pe pahare sparte de vin, au distrus vinilurile nostalgice ale jazzului european german din anii `30, au terminat whisky-ul, au vomitat gemand in toaleta insangerata, suspine in urechile lor si explozia colosalului suierat al aburilor

care s-au rostogolit pe autostrada trecutului calatorind ultrarapid pe la Golgota fiecaruia, solitudinea veghei inchisorilor sau incantatiile jazz din Birmingham

care au strabatut tara in 72 de ore pentru a afla daca am avut o viziune sau ai avut o viziune sau el a avut o viziune pentru a gasi Eternitatea

care au caltorit in Denver, care au murit in Denver, care s-au intors in Denver si au asteptat in zadar, care au vegheat asupra Denver-ului si si-au plans de mila insingurati in Denver si care in final au plecat pentru a gasi Timpul si acum Denver duce dorul eroilor ei

care au cazut in catedrale fara speranta, rugandu-se pentru salvarea fiecaruia si pentru lumina si sani pana cand sufletul si-a luminat parul pentru o secunda

care s-au distrus(s-au ruinat, s-au naruit ) prin mintile lor in inchisoare, asteptand acei imposibili criminali cu capete aurite si sarmul realitatii in inimi, care au cantat blues pentru Alcatraz

care s-au retras in Mexic pentru a cultiva un obicei, sau in Rocky Mount pentru a se ocupa de Buddha sau in Tanger de baieti sau in Pacificul de Sud de locomotiva naegra sau la Harvard de Narcissus de Woodlawn de lantul de margerete sau de mormant

care au cerut procese de nebunie acuzand radioul de hipnoza si care au fost abandonati nebuniei lor si mainilor lor si juriului spanzurat

care au aruncat cu salata de cartofi in lectorii CCNY ai Dadaismului si care s-au prezentat pe treptele de granit ale ospiciului cu capetele rase si discursul suicidar al arlechinului pretinzand o lobotomie instantanee

si care au primit in schimb vidul concret de insulina metrasol electricitate hidroterapie psihoterapie terapie ocupationala ping pong si amnezie

care doar intr-un fad protest au raasturnat o simbolica masa de ping pong ramanad pentru scurt timp intr-o stare catatonica

intorcandu-se peste ani complei chei cu exceptia unei peruci de sange de lacrimi si degete, spre acel vizibil nebun prapadul gardienilor din orasele nebuniei din Est

holurile (foetid) din Rockland-ul si Greystone-ul Statului Pelerin certandu-se cu ecourile sufletului, clatinandu-se in miezul de noapte pe banca solitudinii dolmen al taramului dragostei, visul vietii un cosmar, trupuri transformate in piatra, la fel de grele ca luna

cu mama in sfarsit ***** si ultima carte fantastica aruncata pe fereastra apartamentului, si ultima usa inchisa la 4 dimineata si ultimul telefon zdrobit de perete ca o replica si ultima camera mobilata golita pana si de ultima bucata de mobila, un trandafir de hartie galben infasurat de un umeras din dulap, si chiar si aceasta imagine nu e nimic mai mult decat o halucinatie plina de speranta--

Carl, cat timp tu nu esti in siguranta eu nu sunt in siguranta si acum esti cu siguranta aruncat in animalica supa a timpului--

si care atunci au alergat pe strazile inghetate obsedati de imaginea brusca a alchimiei folosirii elipsei catalogului metrului si al planului vibrat (vibrating plane)

care au visat si au facut gauri incarnate in Timp si Spatiu prin imagini juxtapuse, si care l-au prin pe arhangelul sufletului intre doua imagini vizuale si care au unit verbele elementare si au legat substantivul de cratima constiintei sarind cu senzatia de Pater Omnipotens Aeterna Deus

pentru a recrea sintaxa si masura saracei proze umane si care stau in fata ta tacuti si inteligenti si tremurand de rusine, respinsi si totusi confesandu-si spiritele pentru a se cinforma ritmului gandului din golul si infinitul sau cap

vagabond nebun si inger „beat” in Timp, necunoscut, dar totusi punand aici tot ce trebuie spus in timpul de dupa moarte

si care s-a ridicat reincarnat in hainele fantomatice ale jazzului in umbra saxofonului formatiei si a suflat suferinta mintii gaole a Americii pentru dragoste intr-un eli eli lamma lamma sabatic planset de saxofon care a facut orasele sa se cutremure pana la ultimul radio

cu inima absoluta a poemului vietii macelarita din corpurile lor buna de mancat pentru 1000 de ani

Care sfinx de ciment si aluminiu le-a spart capetele si le-a mancat creierele si imaginatia?

Moloh! Solitudine! Mizerie! Uratenie! Tomberoane si dolari imposibil de obtinut! Copii tipand de sub scari! Baieti scancid in armate! Batrani plangand in parcuri!

Moloh! Moloh! Cosmarul Moloh! Molohul cel fara iubire! Moloh mental! Moloh judecatorul oamenilor!

Moloh inchisoarea incohempresibila! Moloh inchisoarea fara suflet a oaselor incrucisate si Congres al suferintelor! Moloh ale carui cladiri sunt judecata!

Moloh mare stanca a razboiului! Molohul guvernelor paralizate!

Molohul cu mintea pura a masinariei! Moloh al carui sange curge cu bani! Moloh ale cauri degete sunt 10 armate! Moloh al carui san este un dinam canibal!

Moloh a carui ureche e un mormant fumegand! Moloh ai carui ochi sunt 1000 de ferestre oarbe (sparte)!

Moloh ai carui zgarienori stau pe lungile strazi ca infiniti Iehova! Moloh ale carui fabrici viseaza si croncane in ceata! Moloh ale carui cosuri si antene incoroneaza orasul!

Moloh ale carui iubiri sunt petrolul si piatra infinte! Moloh al carui suflet sunt electricitatea si bancile! Moloh a carui saracie e spectrul geniului! Moloh a carui soarta e un nor de hidrogen neutru (fara sex)!

Moloh al carui nume e Mintea!

Moloh in care stau singur! Moloh in care visez Ingeri! Nebun in Moloh! Muist in Moloh! Lipsit de iubire si de bartbati (barbatie) in Moloh!

Moloh care a intrat in sufletul meu de devreme! Moloh in care sunt o constiint fara corp! Molohul care m-a gonit din extazul meu natural!

Molohul pe care il abandonez! Ma trezesc in Moloh! Lumina curgand pe cer!

Moloh! Moloh! Apartamente (de) robot! Suburbii invizibile! Trezorerii schelet! Capitaluri oarbe! Industrii demonice! Natiuni spectrale! Ospicii invincibile! Puli de granit! Bombe monstruoase!

Si-au rupt spinarile ridicand Molohul la ceruri! Pavaje, copaci, radiouri, tone! Ridicand orasul pana la Raiul care exista si este peste tot dar nu aici! Viziuni! Semne! Halucinatii! Miracole! Extazuri! Toate duse pe apele Americii!

Vise! Adoratii! Iluminari! Religii! Toata gramada se prostii sensibile!

Inovatiile! Pe apa sambetei! Frivolitati si crucificari! Duse de potop! Inaltimi! Epifanii! Disperari!

Zece ani de urlete si sinucideri animale! Minti! Noi iubiri! Generatia nebuna! Distruse pe pietrele Timpului!

Rasul real si sfant din rau! Ei au vazut totul! Ochii salbatici! Tipetele sfinte! Si-au luat ramas bun!

Au sarit de pe acoperis! Inspre solitudine! Facand cu mana! Purtand (tinand) flori! Inspre rau! Pe strada!

III

Carl Solomon sunt cu tine in Rockland unde esti mai nebun decat mine!

Sunt cu tine in Rockland unde cred ca te simti straniu

Sunt cu tine in Rockland unde imiti umbra mamei mele

Sunt cu tine in Rockland unde ti-ai omorat cele 12 secretare

Sunt cu tine in Rockland unde razi de acest umor invizibil

Sunt cu tine in Rockland unde suntem amandoi scriitori geniali pe acesta masina de scris atat de proasta

Sunt cu tine in Rockland unde boala ta a devenit grava si este anuntata la radio

Sunt cu tine in Rockland unde facultatile craniului nu mai primesc viermii simturilor

Sunt cu tine in Rockland unde bei ceai din sanul fetelor batrane din Utica

Sunt cu tine in Rockland unde glumesti cu corpurile asistenelor tale harpiile din Bronx

Sunt cu tine in Rockland unde tipi in camasa de forta ca pierzi chiar jocul de ping pong al abisului

Sunt cu tine in Rockland unde bati in pianul catatonic sufletul este inocent si nemuritor nu ar trebui sa moara profanat inr-un ospiciu inarmat

Sunt cu tine in Rockland unde inca 50 de socuri nu-ti vor aduce sufletul inapoi in corp din pelerinajul sau spre o cruce/rascruce in neant

Sunt cu tine in Rockland unde iti acuzi doctorii de nebunie si complotezi revolutia socialista a evreilor impotriva Golgotei national fasciste

Sunt cu tine in Rockland unde fugi din raiul Long Island pentru a invia propriul tau Iisus uman si mormantul suprauman

Sunt cu tine in Rockland unde sunt 25000 de tovarasi nebuni cantand versurile finale ale Internationalei

Sunt cu tine in Rockland unde imbratisam si sarutam Statele Unite pe sub cearseafuri Statele Unite care tusesc toata noaptea si nu ne lasa sa dormim

Sunt cu tine in Rockland unde ne trezim electrocutati dintr-o coma de catre sufletele noastre care zboara ca avioanele deasupra acoperisului care au venit sa arunce bombe angelice spitalul se lumineaza ziduri imaginare se prabusesc

Legiuni slabanoage fug afara! Scanteind stralucitorul soc al milei razboiul etern e aici! Victorie uita de chilotii tai suntem liberi!

Sunt cu tine in Rockland

In visele mele tu mergi picurand dupa o calatorie la mare pe autostrada prin America plangand pana la usa casutei mele din noaptea Vestica

2007-09-11T10:56:00.000+03:00

The Wind

2007-09-08T11:49:00.001+03:00

Personalizarea nu a mers niciodata atat de departe...

Ultima serie de scurte romanesti

2007-09-08T11:18:00.000+03:00

11. Parinti si copii tot de Raluca Mirescu
Unul dintre putinele filme din proiectia asta care chiar mi-a placut. Pe scurt, filmul prezinta discutia la telefon dintre tanara fiica, studenta la actorie, vedeta aspiranta si mama ei stabilita in America. Adorabil e momentul in care fiica ii spune mamei ca a cunoscut un barbat care seamana cu actorul ala care-i place ei mult.
"-ala, mama, cu vaporu, cand moare el inecat la final...
-cu nume italienesc
-nu, mama, nu Pacino, unu tanar..."
Sirul discutiei oscileaza intre dramatic si amuzant reliefand relatia stransa dintre cele doua femei despartite de mii de kilometri si totusi apropiate de nevoia pe care o au una de cealalta.
La final ni se dezvaluie cu cea mai mare naturalete ca fiica era la randul ei mama.
Alte detalii: raluca Mirescu a mai jucat in Sase si a mai regizat, pe langa Last Shot si Intalnirea.

12. O noua casa de Alecsandru Andrei Nastoiu
O noua casa merge pe aceeasi idee de relatii intre parinti si copii, spunand povestea lui Nea Costel care e haituit de nepot pentru bani si de copii pentru casa. El este singurul care se ocupa de "confortul" sau de dupa moarte, platind in rate un loc de veci.
Plusul filmului este aparitia lui Gabriel Spahiu in rolul fiului cel mare care a ajuns om de afaceri prea ocupat ca sa mai aiba timp de tatal sau.
Alte detalii: filmul a participat la Milano Film Festival si la NY Film and Video Fest

13.Examen de Paul Negoescu
Un clasic al festivalurilor care nu mai are nevoie de descriere...
Nesiguranta relatiilor adolescentine combinate cu muzica lui Andries...
Filmul a castigat numeroase premii: Cel mai bun film la BEST Fim Fest din Bucuresti, cel mai bun regizor si cel mai bun actor la CineMAiubit, cel mai bun film romanesc la Where is the love International Film Festival...

14. A opta zi de Ciprian Panaite (cu Ana Ularu)
O reinterpretare cam searbada a vechii povesti cu intoarcerea fiului risipitor. Fiica, in cazul acesta.
O paralela interesanta intre cainele hranit cu carne la macelaria unde lucra Ana si cainele de acasa, cel la care se intoarce, care se multumeste cu paine si ciorba. Uneori chiar nu trebuie sa te intinzi mai mult decat ti-e patul...sau farfuria.

15.Amelia de Eva Pervolovici
Amelia este filmul care m-a facut sa renunt sa mai vad restul sesiunii de scurte romanesti din cadrul festivalului.
Filmul asta puncteaza cliseu dupa cliseu, incat nu-mi ramane in minte nimic ce ar puteea sa fie considerat un plus.
Amelia, profa de fizica, divortata, creste caini si da meditatii. Il intalneste pe El, cavalerul englez, se culca cu el si are pretentii sa-l convinga sa ramana in Bucuresti cu ea sau chiar ca ea sa plece cu el in Anglia. Nici macar un sarut d final, doar pupici pe obraz...complet dezamagitor.

Ce mai e interesant - Marti 11 09

2007-09-08T11:12:00.000+03:00

NOFX la Bucuresti.... in sfarsit

Locatie: Amfiteatrul Centrul Cultural Eminescu Intrarea se face incepand cu ora 17
Bilet: 60 RON
In deschidere: E.M.I.L, CTC, OCS, PCC
biletele se gasesc in toata tara in reteaua librariilor Diverta sau la adresa http://www.ticketpoint.ro/bilete/1/22/bilete+nofx . De asemenea puteti comanda direct prin e-mail: djhefe@yahoo.com

Tot marti, dar pe un alt ton, intr-o alta tara
Expozitie Gabriela Melinescu, Institutul Cultural Roman din Stockholm

Cu ocazia implinirii a 65 de ani de viata ai Gabrielei Melinescu, Institutul Cultural Roman din Stockholm va organiza pe 11 septembrie o seara dedicata acestei importante personalitati a vietii literare si artistice din Romania si Suedia.Invitatii acestei seri sunt scriitoarea suedeza Agneta Pleijel, scriitorul si criticul de arta Thomas Kjellgren si traducatoarea Inger Johansson, care vor discuta despre creatia literara si plastica a Gabrielei Melinescu. Discutia va fi condusa de Dan Shafran, directorul ICR Stockholm.
Concomitent cu aceasta masa rotunda, va avea loc si vernisajul expozitiei Inima care vede continand tablouri, ilustratii de carte, obiecte si desene semnate Gabriela Melinescu. Expozitia, care constituie o retrospectiva a operei artistice de o viata a Gabrielei Melinescu, va fi gazduita de Institutul Cultural Roman din Stockholm pana la 26 octombrie.

Ce mai e interesant - Luni 10.09

2007-09-08T10:59:00.000+03:00

Seria Documentary Mondays continua la Centrul Ceh cu:
LEFT, RIGHT, FORWARD (Kupredu leva kupredu prava)
CZ, 2006, 72 min
Scenariu si regie: Linda JablonskaVO ceha / Subtitrari in engleza

Ceea ce vom vedea ar putea fi un simplu si inofensiv joc de-a politica si politicienii, daca unii dintre protagonistii acestui documentar n-ar fi trecuti pe buletinele de vot.In cativa ani, acesti tineri vor ocupa functii publice si vor avea un impact asupra noastra. Dar cine sunt ei de fapt? Linda Jablonska i-a urmarit, atat pe conservatori cat si pe comunisti din 17 noiembrie 2005, pana la alegerile generale din 2006.Ce carti te-ai astepta sa gasesti in biblioteca unui adept de dreapta sau de stanga?Oare s-ar putea indragosti de cineva din tabara “adversa”?Care le este istoria personala? Ce ii face sa se implice in politica?Dar poate cel mai important – Ce se intampla cand se intalnesc, de exemplu, la petrecerile de 1 mai?

Tot Luni hotROmania - festival de Jazz

ICR Viena organizeaza in perioada 10 – 14 septembrie 2007 primul festival de jazz din Austria, in cooperare cu Radiodifuziunea Publica ORF si Clubul Porgy&Bess. Deschiderea si inchiderea festivalului au loc la Sala Radio ORF, iar celelalte trei concerte la cel mai mare club de jazz din Austria.
In deschiderea festivalulului vor vorbi despre jazz-ul romanesc un redactor muzical de la Radio ORF si Virgil Mihaiu. Vor evolua timp de cinci zile pe cele doua scene: 10.09.2007 (ORF Radiokulturhaus):
• Duo Jancy Korossy si Ramona Horvath (piane)
• Duo Harry Tavitian si Ion Baciu jr. (piane) 11.09.2007 (Porgy & Bess):
• Trigon (Anatolie Stefanet, vioara; Dorel Burlacu, pian, armonica, keyboards; Gari Tverdohleb, percutie, xilofon; Valeriu Bogheanu, saxofon, trompeta, flaut, voce)12.09.2007 (Porgy & Bess):
• Trio Parghel si Alexandru Racovita (Anca Parghel, vocal; Tudor Parghel, percutie; Ciprian Parghel, bas si Alexandru Racovita, pian), 13.09.2007 (Porgy & Bess):
• Mircea Tiberian Quartett si Liviu Butoi (Mircea Tiberian, pian; Cristian Soleanu, saxofon; Arthur Balogh, bas; Vlad Popescu, percutie; Liviu Butoi, saxofon, flaut) 14.09.2007 (ORF Radiokulturhaus):
• Petrica Andrei Trio si Garbis Dedeian (Petrica Andrei, pian; Bogdan Cristea, bass; Dinu Simon, percutie; Garbis Dedeian, saxofon, trompeta)
• Marius Mihalache ACUSTIC BAND (Irina Sarbu, vocal; Crina Matei, vocal; Marius Mihalache, tambal; Dragos Mihu, percutie; Nicu Baran, bas; Pancirel Constandache, trompeta; Calin Grigoriu, chitara; Cicerone Tudor, pian; Lucian Maxim, percutie; Cezar Cazanoi, flaut)

The Cat Empire - Two Shoes

2007-09-08T10:58:00.001+03:00

Intre atea filme proaste ma bucur macar de muzica buna... The Cat Empire, formatia care m-a cucerit definitiv

Scurte anonime romanesti din nou

2007-09-08T10:09:00.000+03:00

Continuand:

6. Rewind de Marius Iacob
Rewind a starnit rumoare in sala fiind profund obscur. Un tip in baie (da, da, iarasi un tip in baie) aude rostogolindu-se ceva pe podea si ridica de jos un glob din acela pe care il scuturi ca sa ninga inauntru. In glob vede reflectate scenele unei batai. Tipul din baie, banuim noi, e cel care a invins pentru ca intr-una din camere este un altul mort/lesinat... loser-ul adica. Batausul pune globul pe o masa si cum iese din camera il aude din nou rostogolindu-se pe jos.
Mustrari de constiita?
Sentimente acute de vinovatie?
Sau pur si simplu haluciantii de la prea mult fum?
ramane de vazut... pana atunci ar fi de vizionat un alt film al lui Iacob, despre care am auizt ca e ceva mai reusit: Some kind of loneliness.

7. Casa de piatra de Paul Manolescu
Filmul lui Paul m-a surprins, ba chiar pot spune ca m-a dezamagit fiind profund deprimant. Monotonia vietii de oamnei casatoriti incepe din prima zi. Deja nu se mai vad, ba chiar se evita, regreta si sunt nostalgici de parca ar fi personajele din Dragostea dureaza trei ani si de parca relatia lor tocmai a expirat.
Totul fara cuvinte, pe un fond de liniste incomoda. Doar la final Bright Eyes incepe sa cante: This is the first day of my life...
Cum spuneam...descurajant.
Alte detalii: regizorul a ma facut un film : "Noi Doi" descris ca fiind despre "tentatiile adolescentei".

8.Mr. Parker de Tudor Petre Marin
Mr. Parker, o productie Miscarea Mov, incepe, bineinteles, cu un tip in baie. Filmul in sine nu are nici un inceput clar si nici nu pare sa duca undeva. Ne prezinta pur si simplu momente dintr-o perioada a vietii domnului Parker, care nu e tocmai un domn, dar...
Tras de par, ducand actiunea intr-un real neasumat, reuseste sa fie amuzant pe alocuri, macar prin comedia de moravuri.
Alte detalii: putin mai jos:

9.The Big Reshave tot de Tudor Petre Marin
Tot o productie Miscarea Mov, dar cu ceva mai multa substanta decat precedentul. Substanta=mesaj politic. De data aceasta toata actiunea filmului e rezuma in jurul conceptului de "un tip in baie". Filmul face aluzie la scurtul lui Scorsese "The Big Shave" - film protest in fata marelui razboi american, razboiul din Vietnam. Diferenta este ca originalul socheaza prin violenta imaginilor pe cand acesta reuseste mai degraba sa fie amuzant.
In fine... tipul se rade, si se rade si tot razandu-se arunca somoiage tot mai mari de spuma de ras pe jos... pe fundal se aud diverse discursuri ale lui Bush si ai diversilor oficiali americani cu privire la razboiul din Irak. Cu emfaza pe "trebuie sa cautam cat mai adanc pentru a descoperi bombele nucleare si armele biologice ale Irakului", "we just have to look hard enough" "we have to keep looking" etc.
In final barba tipului este neteda...pentru ca, nu-i asa... pretextul american s-a dovedit nefondat iar in Irak nu s-au gasit nici un fel de arme biologice sau bombe nucleare.

10.Last Shot de Raluca Mirescu (cu Florin Piersic Jr.)
Mergand pe ideea ca pare interesant spunand doar bucati ale unui puzzle, ne-a bagat pe toti in ceata. Ceva cu o gagica dubioasa care isi face rost de placute false de la masculul alpha mecanicul Florin Piersic Jr. Se presupune ceva atractie intre cei doi, un inceput de pupaceala si o despartire seaca. El o conduce pe ea la masina iar ea ii da lui un set de poze cu el printre masini...
Daca v-ati prins sa-mi spuneti si mie...
A, si mai e o scena in care ea prinde cu un carlig de rufe ceva ce atarna pe acolo prin parcul auto... isi marcheeaza teritoriul sau pur si simplu are porniri gospodaresti? Ramane de vazut poate intr-o continuare mai clara a filmului. Asa ca la Fix Alert, sa-ti explice despre ce a fost vorba...

to be continued

SCURTE ROMANESTI ANONIME

2007-08-21T16:13:00.000+03:00

Organizatorii Festivalului de Fim Independent Anonimu au acceptat sa faca o sesiune de proiectii de scurtemetraje romanesti... in afara competitiei. Nu pentru ca s-ar fi temut ca filmele (in majoritate de la UNATC) vor zdrobi concurenta... din contra. Eu nu am rezistat la toate cele 4 ore si ceva, la un momentdat am cedat. Ce am vazut, in schimb, se incadra undeva intre tragic, plictisitor si comic, pe alocuri.
Pentru cei dintre voi care vreti totusi sa vedeti filmele astea, imi pare rau, dar voi dezvalui actiunea unora dintre ele.

1. Carne de Miruna Boruzezscu
Un tip in baie (pe parcursul proiectiei am observat ca imaginea asta revine...des). Se rade peste tot, isi scoate dintii si unghiile, se infasoara intr-o punga si se baga in frigider. Ok... Ar fi mai multe feluri in care am putea vedea filmul asta. Eu sunt vegentariana de 7 ani deja deci pentru mine ar fi un manifest importiva omorarii animalelor... but that's just me.
Ar putea fi o metafora despre pierderea identitatii in lumea contemporana pierduta in fata consumismului si a globalizarii.
In fine... important e ca filmul a castigat in cadrul CinemaIubit premiul pentru cel mai bun film experimental (de fapt a impartiti premiul cu un alt scurt: Ploaia de Constantina Mihaila).
Alte detalii: Tanara regizoare a mai facut pana acum inca trei filme: 12.03 , The Star si Borderline.

2.The Lord of The Ring de Daniel Bucur
...fara legatura cu originalul Lord of the Rings, un filmulet mic si debil, de un sadism comic reconfortant. "Stapanul" are puterea de a face intuneric sau lumina in lume, nu doar electricitate ci intuneric total. Evident se distreaza copios generand diverse accidente pana cand scapa inelul si ii lasa pe toti in bezna.
Prea multa putere face din oricine un dictator...
O varianta mult mai buna a temei asteia puteti gasi pe link-ul http://www.branea.ro/_animatii/anim_O_WORK.htm ... un sketch de Matei Branea despre diferenta dintre muncitor, artist si geniu.
Alte detalii... nu prea sunt. Decat ca Daniel Bucur a lucrat si ca actor in filmul "Stare de Fapt" din 1996

3.Strict, Urgent, Corect, Valid de Ioan Buteanu
Filmat intr-un foarte dragut club "La Tzevi", nu are nimic din atributele enumerate in titlu. La baza are vechea poveste a profitorului si a celui de pe urma caruia profita.
Dialogul e natural si amuzant in momentele in care nu e fortat.
Alte detali: Ioan Buteanu a mai participat cu proiectul pentru "Partini si Copii, despre dragoste si sex" la un concurs pt TRV 2, dar nu a fost selectat. Filmul nu stiu daca l-a mai facut

4. Fuck you, Johnson sau Johnson, the Mean Guy de Andrei Chiriac
Fuck you Johnson a fost comedia zilei. O satira la adresa pseudo-industriei cinematografice din Romania. Haios pe alocuri, exagerat in altele, dar per total creand o imagine ce concureaza cu realitatea. De retinut: "Da draga, ne vedem diseara pe platori la Pacatele Evii."
Alte detalii: regizorul spue:" Nu este oare mai bine să faci şi filme mai slabe, dar care să aducă încasări sigure, ca mai apoi să creezi artă şi să-ţi realizezi capodoperele? Eu unul aşa cred că ar fi mai bine şi cred că aceasta ar fi o cale buna de a pune pe roate industria filmului românesc. Iar acest lucru poate fi făcut doar cu ajutorul pu-blicului. Publicul este singurul care poate pune în mişcare acest angrenaj, publicul trebuie caştigat iar cineastul este dator să atingă cât mai multe suflete, indiferent de categoria socială sau de nivelul intelectual al fiecăruia. "

5.Sasa, Grisa si Ion de Igor Colileanski
As putea spune deja clasicul lui Igor Cobileanski, a fost cel mai bine primit de public , fiind de departe cel mai bun dintre filmele prezentate si mai ales fiind genul de film care nu-si pierd umorul chiar daca l-ai vazut de atatea ori incat sa-l stii pe dinafara. Pentru mine cred ca a fost a 7-a oara si inca m-am distrat copios.
Alte detalii: de vazut neaparat si celelalte doua scurte ale lui Cobileanski: Cand se stinge lumina si Plictis si Inspiratie.

2007-08-08T02:35:00.000+03:00

CHARLY FIASCO SI SATURN IN ROMANIA

Club Basement din Bucuresti organizeaza miercuri o seara de punk francez prezentand in premiera in Romania formatiile Charly Fiasco si Saturn. In deschidere vor canta bucurestenii de la Cobe.

Cele doua formatii vor avea un turneu francez in septembrie dupa ce vor lansa cate un album nou. Pana atunci concerteaza in Ungaria, Cehia, Austria si Romania. La noi in tara artistii francezi vor sustine patru spectacole, la Bistrita, Brasov, Bucuresti si Timisoara.

Charly Fiasco s-a infiintat in urma cu doi ani, la Toulouse si se declara influentati de Rancid, NOFX, Ramones si The Clash.

2007-08-08T02:29:00.000+03:00

ARTA URBANA DEVINE ARTA COMUNA

Centrul National al Dansului Bucuresti organizeaza miercuri vernisajul expozitiei de arta urbana “Commonplayground”. Expozitia va fi deschisa in perioada 8 – 31 august.

Titlul expozitiei desemneaza un loc de joaca comun. Proiectul vorbeste despre spatiul public comun, si modurile in carea acesta poate fi infrumusetat si re-estetizat. De organizare s-a ocupat Asociaţia Grup "ASA" care sustine graffiti-ul ca stil de exprimare artistica urbana.

Artistii expusi sunt grafferi care prefera sa ramana intr-un semi-anonimat datorita problemelor pe care le-au avut cu oamenii legii pentru practicarea graffitiului in spatiu public. Expozitia se vrea o revendicare a spatiului public catre cetateni.