miercuri, 27 februarie 2008
14 days later
Contiunand traditia concertelor de pe 14 februarie pentru a-l aniversa pe Calin si nu pe sf Valentin, Coma au concertat in acest an in Suburbia.
Clubul a fost, in continuare, plin ochi cu adolescenti minori si groaznic de neaerisit. Pogo s-a facut pe sticlele goale de bere pana la interventia grasilor care au facut zid uman, iar unul dintre bodyguarzi a trebuit sa tina de boxele de langa scena care erau in pericol de daramare.
Concertul, in schimb, a fost genial. Trecuse ceva timp de cand nu mai vazusem Coma live asa ca m-am bucurat din plin, facand fotografii si filmand de undeva mai din spate (tin prea mult la aparatul meu ca sa ma bag in zina de pogo).
Calin a fost omul serii, evident... ne-a cantat, ne-a incantat si ne-a aratat ce-a mai invatat in ultmiul timp sa faca la chitara.
Per total, a fost prea scurt... or maybe it's just me
Can't get enough
Clubul a fost, in continuare, plin ochi cu adolescenti minori si groaznic de neaerisit. Pogo s-a facut pe sticlele goale de bere pana la interventia grasilor care au facut zid uman, iar unul dintre bodyguarzi a trebuit sa tina de boxele de langa scena care erau in pericol de daramare.
Concertul, in schimb, a fost genial. Trecuse ceva timp de cand nu mai vazusem Coma live asa ca m-am bucurat din plin, facand fotografii si filmand de undeva mai din spate (tin prea mult la aparatul meu ca sa ma bag in zina de pogo).
Calin a fost omul serii, evident... ne-a cantat, ne-a incantat si ne-a aratat ce-a mai invatat in ultmiul timp sa faca la chitara.
Per total, a fost prea scurt... or maybe it's just me
Can't get enough
vineri, 8 februarie 2008
Burn Babylon II
A doua ediţie a concertelor reggae organizate de Jah-Army, în colaborare cu Singur Acasă a avut loc miercuri noapte în Suburbia.
Pentru că ocazia era cu totul şi cu totul specială, ziua comemorativă a lui Bob Marley, concertul din suburbie a adunat toţi rastamanii din Bucureşti, dredurile fiind omniprezente.
Deşi sunetul a fost prost şi aerul curat a venit cu zgârcenie de la un mic geam de lângă scenă, muzica şi buna dispoziţie nu au lipsit.
Formată ad-hoc pentru concert trupa Lazy Bloom Fusion a deschis concertul cu câteva coveruri dupa Marley. Fuziune e cu siguranţă cuvântul potrivit pentru a descrie pleiada de muzicieni care au apărut pe scenă preţ de câteva piese.
Tot coveruri, dar şi două melodii personale au cântat şi El Negro, pe care nu-i mai văzusem de mult şi de care chiar îmi era dor.
În scurt timp au apărut pe scenă invitaţii speciali ai serii, Riddim Colony din Ungaria... sau mai bine zis, cea mai bună trupă de reggae din Ungaria, cum s-au prezentat publicului.
Agitaţie multă, veselie multă, mult reggae, puţin ska, suflători grozavi, o melodie improvizată cu Bean şi fără să ne dăm seama se făcuse deja 2 noaptea...
Cam pe atunci am inchieat eu seara, dar din câte am aflat s-a cantat până dimineaţa...
Pentru că ocazia era cu totul şi cu totul specială, ziua comemorativă a lui Bob Marley, concertul din suburbie a adunat toţi rastamanii din Bucureşti, dredurile fiind omniprezente.
Deşi sunetul a fost prost şi aerul curat a venit cu zgârcenie de la un mic geam de lângă scenă, muzica şi buna dispoziţie nu au lipsit.
Formată ad-hoc pentru concert trupa Lazy Bloom Fusion a deschis concertul cu câteva coveruri dupa Marley. Fuziune e cu siguranţă cuvântul potrivit pentru a descrie pleiada de muzicieni care au apărut pe scenă preţ de câteva piese.
Tot coveruri, dar şi două melodii personale au cântat şi El Negro, pe care nu-i mai văzusem de mult şi de care chiar îmi era dor.
În scurt timp au apărut pe scenă invitaţii speciali ai serii, Riddim Colony din Ungaria... sau mai bine zis, cea mai bună trupă de reggae din Ungaria, cum s-au prezentat publicului.
Agitaţie multă, veselie multă, mult reggae, puţin ska, suflători grozavi, o melodie improvizată cu Bean şi fără să ne dăm seama se făcuse deja 2 noaptea...
Cam pe atunci am inchieat eu seara, dar din câte am aflat s-a cantat până dimineaţa...
sâmbătă, 2 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
