B52+3=OCS

Acelasi minunat concert...

Sport Sangeros 3

tot la B52...

B52x3

Dekadens @ B52 aniversam 3 ani

Retrospectiv sau avangardist ?

Bănuiesc ca ar trebui să încep prin a recunoaşte că sunt o persoană egoistă. Nu mă duc la concerte ca să mă întâlnesc cu alţi oameni, ca să văd ce se mai poartă sau să aflu cine cu cine s-a mai cuplat/desparţit.

Mă duc la concerte ca să-mi satisfac propria nevoie de muzică, pentru că... oricât de mult aş asculta acasă, la serviciu sau pe stradă, tot nu e de ajuns. Nu e de ajuns pentru că nimic nu se compară cu un concert la care cânţi din tot sufletul alături de 100, 500 sau 5000 de oameni. Am zis că sunt egoistă... nu şi solitară J

Şi totuşi de ceva timp am început să-mi dau seama că în Bucureşti concertele sunt mai degrabă retrospective decât avangardiste.

Să mă explic. A trăi muzical retrospectiv înseamnă pentru mine să merg la Depeche Mode când am 20 de ani, deşi eu i-am descoperit şi i-am iubit la 14; înseamnă să văd Muse în 2007 desi eu îi ascult înca de la primul album... Retrospectiv e când te duci să asculţi live o formaţie pe care ai descoperit-o atunci, de mult, şi chiar dacă acum tu asculţi altceva, te simţi dator să mergi să-i vezi live. Din inerţie, nostalgie sau datorie... oricare ar fi motivele, ştii că o sa regreţi dacă nu ajungi la concert.

Rolling Stones, Deep Purple, Scorpions şi chiar NO FX au venit să cânte în România cu mult după ce faima lor mondială a devenit legendară, şi multi oameni s-au dus să-i vadă în concert deşi probabil nu le mai ascultau piesele de cel puţin un deceniu. Organizatorii de evenimente par încă să mai recupereaze timpul pierdut de comunişti.

La polul opus e avangarda muzicală... concertele, rare ce-i drept, în care publicul bucureştean poate să vadă trupele „de mâine”, trupele cu potential, trupele obscure. Serile Underlondon sunt exemplul perfect şi aproape singurul.

Un concert de avangardă înseamnă să te duci să asculţi o formaţie al carui nume iţi place, sau în cel mai bun caz, o trupă cu 4 melodii postate pe myspace. Te duci mai mult la nimereală, de dragul aventurii şi rişti serios să nu-ţi placa ce vezi. Am paţit-o cu Văduva Bob şi Elozie (de la noi) şi cu trupele venite la Underlondon-ul din Vamă, dar asta nu m-a descurajat să merg în continuare pentru că asemenea experiente, pot fi şi extrem de satisfacatoare.

Printre succese aş nota The Mood pentru intervenţia în aniversarea Kumm de la Opera şi concertul berlinezilor Kissogram, ca să ma refer doar la cele mai recente.

Cel mai mare avantaj al unui astfel de concert vine cu timpul. Azi pot să spun cu cea mai mare mândrie că am ascultat încă de la inceput şi Kumm, şi Travka, şi Luna Amară sau ... în fine, orice trupa care acum are un numar destul de mare de fani şi de ani de activitate cât să intre în categoria retrospectivă.

Există totuşi şi o situaţie despre care nu am vorbit, cea mai importantă, care nu s-a materializat încă în ţara noastră. Situaţia ideala în care ar concerta acum la Bucureşti: Arctic Monkeys, Bloc Party sau Fall Out Boy. Asta ar însemna să ne sincronizăm, în sfârşit, cu scena muzicală internaţională, să trăim în prezent şi nu în viitor sau trecut. Ar fi o schimbare de atitudine binevenită.

Sardine, sardele şi altele

Cred că mi-am dat seama ce nu-i în regulă cu ţara asta. Azi am ajuns la concluzia că în fiecare zi văd mai mulţi oameni aşteptând metroul la Obor decât la toate concertele dintr-o săptămână adunate. Nu-i OK. Deloc.
Ar trebui să ne alăturam cu toţii Blocului Naţional Sindical la greva naţională care se anunţă şi în loc să ne agităm pentru mai mulţi bani să cerem mai puţin stress, mai multă distracţie, mai multe concerte, mai puţin televizor...

Doar aşa cred ca putem să reabilitam o ţară antrenată timp de 40 de ani să muncească şi nu să gândească...

Şi din aceeaşi serie de comparaţii între transportul în comun şi concertele din Bucureşti trebuie să recunosc ca ai nevoie de cel puţin la fel de mult curaj să te urci într-un 66 plin de babe, cât ţi-ar trebui să te bagi la pogo la un concert Coma.

Kissorgram, Germany - Bucharest

"She's an apple pie
I'm a stake, salted and fried"

... asa au cantat Kissogram vineri la Orange Concept Store pentru cei 40 - 50 de curiosi care au reusit sa afle de concert. Am citit despre Kissogram ca sunt o formatie de electro-pop, si daca as mai crede in etichetele puse formatiilor de azi probabil ca nu m-as fi dus la concert...
Muzica celor doi berlinezi, Jonas Poppe & Sebastian Dassé, intrece cu mult simpla descriere electro-pop. Folosind samplere, clape, sintetizatoare dar si o chitara, Kissogram au recreat un univers tributar culturii orientale, nostalgiei depechiste si naivitatii indie-ului actual.

Pentru curiosi Kissogram se asculta aici si aici.

Orange Concept Store ne-a intampinat ca de obicei cu o caldura infernala si cu bere prea scumpa...

Howl or not...

N-am mai scris de mult ... de foarte mult, dar am decis sa nu mai las sa se intample asta pe viitor asa ca pentru o revenire in forta o sa public aici o traducere pe care am facut-o si refacut-o pentru poemul Howl al lui Allen Ginsberg. Traducerea am prezentat-o public pana acum o singura data pentru un seminar de la facultate, asa k asta poate fi considerata un fel de premiera. Bineinteles astept critici si corectari...

I

Am vazut cele mai bune minţi ale generaţiei mele distruse de nebunie, flămânzind isterice şi goale

târându-se pe străzile negrilor căutand un scandal

hippioţi cu feţe de îngeri arzând dupa conexiunea divina cu dinamul stelelor şi maşinaria nopţii

care în sărăcie şi zdrenţe fumeaza cu ochii goi în întunericul supranatural al apartamentelor cu apă rece, şi care zboara deasupra oraselor contemplând jazzul

care şi-au dezvăluit minţile în faţa Raiului de sub El şi care au văzut cutremurătorii îngeri Mohamedani pe acoperişurile iluminate ale clădirilor

care au trecut prin universităţi cu ochii radiind de halucinaţii cu Arkansas şi tragediile iluminate ale lui Blake, printre academicienii războiului

care au fost exmatriculaţi de la academii pentru că erau nebuni şi pentru că au publicat ode obscene la ferestrele craniului

care s-au ascuns în camere soioase în pijamale, arzându-şi banii în coşurile de gunoi şi ascultând sunetul Terorii prin zid

care au fost prinşi că în bărbile pubice, întorcându-se de la Laredo, ascundeau o centură de marihuana pentru New York

care au mâncat foc în hoteluri de vopsea sau au băut turpentină în Paradise Alley, au murit sau şi-au purificat torsuile noapte după noapte

cu vise, cu droguri, cu coşmaruri cutremurătoare, alcool şi pulă şi nesfârşite coaie

incomparabil de oarbe străzile surzite de trăznete, nori cenuşii şi fulgere mentale ce circula între polii Canadei şi ai lui Paterson, iluminând toată lumea nemişcata a Timpului întrerupt (dintre ele)

Holuri solide de peyotă, răsăriturile văzute din curtea cimitirului înverzit, beţia vinului pe acoperiş, vitrinele oraşelor şi cursele pe galben intermitent cu maşini furate, soarele şi luna şi vibraţiile arborilor în vijelia apusului de iarna în Brooklin, zgomotul coşurilor de gunoi şi lumina blândului rege al minţii

care s-au legat de metrou în timpul călătoriei nesfârşite dintre Battery şi sfântul Bronx pe benzedrină, până când zgomotul roţilor şi al copiilor i-a făcut să tremure zdrobiţi şi criticaţi, cu creierele pustiite, golite de geniu in lumina sfâşietoare a Grădinii Zoologice

care s-au scufundat toata noaptea în lumina submarina din Bickford, care au plutit si au stat toata dupa-amiaza în bodegi Fugazzi ascultând primele semne ale dezastrului la tonomatul de hidrogen

care au vorbit fără incetare 70 de ore din parc în apartament în bar în Bellvue în muzeu pe Podul Brooklyn

un batalion pierdut de conversaţionalişti platonici care se aruncă de pe scările de incendiu de pe ramele ferestrelor de pe Emipre State înspre lună

bârfind ţipând vomând şoptind fapte şi memorii şi anecdote şi tremuratul ochilor şi şocul spitatelor şi închisorilor şi razboaielor

întregi intelecte descompuse prin expunerea totală a memoriei pentru 7 zile şi nopţi în faţa ochilor străluctori, carne pentru Sinagogă, aruncată pe pavaj

care au dispărut în nicăieriul Zen New Jersey lăsând doar o urmă ambiguă cărţi poştale din Atlantic City Hall

suferind de febră estică şi osteoporoză Tangeriană şi migrene chinezeşti din cauza retrageii drogurilor, în camera decorata cu mobilă decolorată de la Newark

care s-au plimbat pe şine la miezul noptii întrebându-se unde să plece, şi care au plecat, nelăsând în urmă nici o inimă frântă

care şi-au aprins ţigarile în rable, rable, rable, mergând prin zăpadă şi făcând tărăboi înspre fermele solitare în noaptea bunicului

care au studiat Plotinus Poe Sf Ioan al Crucii telepatia şi kaballa bop pentru că universul instinctiv le-a vibrat la picioare în Kansas

care s-au plimbat însinguraţi pe străzile din Idaho căutând (aşteptând) viziuni cu îngeri indieni care erau viziuni cu îngeri indieni

care au crezut că sunt doar nebuni când Baltimore a stralucit supranatural de ecstasy

care s-au urcat în limuzinele Chinezului din Oklahoma sub impulsul ploii de iarnă şi al oraselului luminat la miezul nopţii

care au hoinărit flămânzi şi solitari prin Houston căutând jazz sau sex sau supă, şi care l-au urmărit pe genialul Spaniol pentru a conversa despre America şi Eternitate, o încercare deznadăjduită (imposibilă), aşa că au luat vaporul spre Africa

care au dispărut în vulcanii Mexicului lăsând în urmă nimic altceva decât umbra pantalonilor şi lava şi cenuşa poeziei împrăştiate în şemineul din Chicago

care au reapărut pe Coasta de Vest investigând FBI-ul cu bărbi şi şorturi şi ochi mari pacfişti, bronzaţi sexy, împărţind oamenilor pliante neintligibile

care şi-au ars braţele cu ţigări protestând împotriva fumului Capitalist

care au distribuit pamflete Supercomuniste în Union Square plângând şi dezbrăcându-se în timp ce sirenele din Los Alamos le-au ţipat să coboare şi au vuit pe Wall şi ferryul de la Staten Island a vuit şi el

care au cedat şi au plâns goi şi tremurând în săli de gimnastică albe în faţa maşinăriei altor schelete

care au muşcat detectivii de gât şi care au ţipat de bucurie în maşinile poliţiei pentru că nu comiseseră nici o altă crimă decât propria lor pederastie şi intoxicaţie nebunească

care au urlat în genunchi la metrou şi care au fost taraţi de pe acoperisurile pe care fluturau manuscrise si organe genitale

care s-au lăsat futuţi în cur de motociclişti sfinţi şi care au ţipat de încântare

care au făcut şi au primit muie de la acei serafimi umani – marinarii – cei ce mangâie cu dragostea Atlanticului şi a Caraibelor

care si-au tras-o dimineaţa, seara, în grădini de trandafiri şi pe iarba parcurilor publice şi în cimitire împrăştiindu-şi sămânţa oricui le venea în cale

care au sughitat continuu încercând să chicotească dar au sfârşit trişti în spatele unei partiţii de baie turcească atunci când un înger gol şi blond a venit să-i strapungă cu sabia sa

care şi-au pierdut iubiţii în faţa celor trei zgripţuroaice ale destinului, zgripţuroaica cu un ochi a dolarului heterosexual, zgripţuroaica cu un ochi a pântecului şi zgripţuroaica care nu face altceva decât să stea şi să taie iţele intelectuale aurite din ghergheful meşterului

care au copulat extatic şi insaţiabil cu o sticlă de bere, o gagică, un pachet de ţigari, o lumânare şi care au căzut din pat şi au continuat pe podea şi pe hol, leşinând lânga perete cu o viziune finală a pizdei şi spermei scăpând ultimei clipe de constiinţă

care au îndulcit răpirea a un milion de fete tremurând în apus, şi care au avut ochii rosii dimineaţa dar care s-au pregatit să îndulcească şi răpirea răsăritului, arătându-şi fundurile în hambare şi goliciunea în lacuri

care s-au prostituat în Colorado în nenumarate maşini furate pentru o noapte, N.C. eroul secret al acestui poem, pularau si Adonis al Denverului o bucurie in memoria a nenumarate fete futute in parcari goale si in spatele restaurantelor, in randurile scartaitoare ale cinemaului, in pesteri de pe varful muntelui sau cu chelnerite slabe in familiarele, singuraticele, minijupe optimiste si mai ales secrete bai de benzinarie d p marginea drumului, si pe aleile oraselor natale,

care s-au evaporat in filmele plicticoase, care au fost mutati in vise, treziti brusc in Manhattan, care au iesit mahmuri din pivnite cu Tokay-ul fara inima si ororarea visurilor metalice cu Third Avenue si biroul pentru someri,

care au mers toata noaptea cu pantofii plini de sange pe docurile inzapezite asteptand ca o usa de pe East River sa se deschida spre o camera plina de aburi si opium,

care au creat drame suicidare marete in apartamentele de pe malul raului Hudson (in timpul razboiului) sub lumina albastra a lunii si care vor fi incoronati cu laurii uitarii

care au mancat tocanita de miel a imaginatiei sau au digerat crabul de pe fundul malos al raurilor din Bowery

care au plans in fata romantismului strazilor cu carucioarele lor pline de ceapa si muzica proasta

care au stat in cutii respirnd in intunericul de sub pod si care s-au ridicat sa construiasca clavecinuri in apartamentele lor

care au tusit la etajul 6 al Harlemului incoronati cu flacari sub cerul tubercular, inconjurati de lazi portocalii de teologie

care au zgariat toata noaptea inganand incantatii marete care in galbenul diminetii pareau versuri fara sens

care au gatit din animale putrezite plamani inima picioare coada bors si tortilla visand la regatul pur al legumelor

care s-au aruncat sub camioane de carne cautand un ou

care si-au aruncat ceasurile de pe acoperis pentru a scapa de balastul Etarnitatii in afara Timpului si ceasuri de alrma au cazut pe capetele lor in fiecare zi pentru urmatorul deceniu

care si-au taiat venele de trei ori succesiv dar fara succes, care au renuntat si au fost nevoiti sa deschida magazine de antichitati in care au crezut ca imbatranesc si au plans

care au fost arsi de vii in flanelele lor inocente pe Madison Avenue printre explozii de versuri intunecate si zgomotul de tanc al regimentelor metalice ale modei si tipatul de nitroglicerina al zanelor publicitatii (propagandei) si gazul de mustar al sinistrilor editori inteligenti sau care au fost calcati de taxiurile bete ale Realitatii Absolute

care s-au aruncat de pe Brooklyn Bridge asta chiar s-a intamplat si care au plecat anonimi si uitati in ceata fantomatica a Chinatown-ului supa alei si pompieri si nici macar o bere moca

care au cantat disperati de la ferestre, care au cazut de la geamurile subterane, au sarit in Passiacul jegos, s-au rastit la negri, au plans pe strada, au dansat desculti pe pahare sparte de vin, au distrus vinilurile nostalgice ale jazzului european german din anii `30, au terminat whisky-ul, au vomitat gemand in toaleta insangerata, suspine in urechile lor si explozia colosalului suierat al aburilor

care s-au rostogolit pe autostrada trecutului calatorind ultrarapid pe la Golgota fiecaruia, solitudinea veghei inchisorilor sau incantatiile jazz din Birmingham

care au strabatut tara in 72 de ore pentru a afla daca am avut o viziune sau ai avut o viziune sau el a avut o viziune pentru a gasi Eternitatea

care au caltorit in Denver, care au murit in Denver, care s-au intors in Denver si au asteptat in zadar, care au vegheat asupra Denver-ului si si-au plans de mila insingurati in Denver si care in final au plecat pentru a gasi Timpul si acum Denver duce dorul eroilor ei

care au cazut in catedrale fara speranta, rugandu-se pentru salvarea fiecaruia si pentru lumina si sani pana cand sufletul si-a luminat parul pentru o secunda

care s-au distrus(s-au ruinat, s-au naruit ) prin mintile lor in inchisoare, asteptand acei imposibili criminali cu capete aurite si sarmul realitatii in inimi, care au cantat blues pentru Alcatraz

care s-au retras in Mexic pentru a cultiva un obicei, sau in Rocky Mount pentru a se ocupa de Buddha sau in Tanger de baieti sau in Pacificul de Sud de locomotiva naegra sau la Harvard de Narcissus de Woodlawn de lantul de margerete sau de mormant

care au cerut procese de nebunie acuzand radioul de hipnoza si care au fost abandonati nebuniei lor si mainilor lor si juriului spanzurat

care au aruncat cu salata de cartofi in lectorii CCNY ai Dadaismului si care s-au prezentat pe treptele de granit ale ospiciului cu capetele rase si discursul suicidar al arlechinului pretinzand o lobotomie instantanee

si care au primit in schimb vidul concret de insulina metrasol electricitate hidroterapie psihoterapie terapie ocupationala ping pong si amnezie

care doar intr-un fad protest au raasturnat o simbolica masa de ping pong ramanad pentru scurt timp intr-o stare catatonica

intorcandu-se peste ani complei chei cu exceptia unei peruci de sange de lacrimi si degete, spre acel vizibil nebun prapadul gardienilor din orasele nebuniei din Est

holurile (foetid) din Rockland-ul si Greystone-ul Statului Pelerin certandu-se cu ecourile sufletului, clatinandu-se in miezul de noapte pe banca solitudinii dolmen al taramului dragostei, visul vietii un cosmar, trupuri transformate in piatra, la fel de grele ca luna

cu mama in sfarsit ***** si ultima carte fantastica aruncata pe fereastra apartamentului, si ultima usa inchisa la 4 dimineata si ultimul telefon zdrobit de perete ca o replica si ultima camera mobilata golita pana si de ultima bucata de mobila, un trandafir de hartie galben infasurat de un umeras din dulap, si chiar si aceasta imagine nu e nimic mai mult decat o halucinatie plina de speranta--

Carl, cat timp tu nu esti in siguranta eu nu sunt in siguranta si acum esti cu siguranta aruncat in animalica supa a timpului--

si care atunci au alergat pe strazile inghetate obsedati de imaginea brusca a alchimiei folosirii elipsei catalogului metrului si al planului vibrat (vibrating plane)

care au visat si au facut gauri incarnate in Timp si Spatiu prin imagini juxtapuse, si care l-au prin pe arhangelul sufletului intre doua imagini vizuale si care au unit verbele elementare si au legat substantivul de cratima constiintei sarind cu senzatia de Pater Omnipotens Aeterna Deus

pentru a recrea sintaxa si masura saracei proze umane si care stau in fata ta tacuti si inteligenti si tremurand de rusine, respinsi si totusi confesandu-si spiritele pentru a se cinforma ritmului gandului din golul si infinitul sau cap

vagabond nebun si inger „beat” in Timp, necunoscut, dar totusi punand aici tot ce trebuie spus in timpul de dupa moarte

si care s-a ridicat reincarnat in hainele fantomatice ale jazzului in umbra saxofonului formatiei si a suflat suferinta mintii gaole a Americii pentru dragoste intr-un eli eli lamma lamma sabatic planset de saxofon care a facut orasele sa se cutremure pana la ultimul radio

cu inima absoluta a poemului vietii macelarita din corpurile lor buna de mancat pentru 1000 de ani

II

Care sfinx de ciment si aluminiu le-a spart capetele si le-a mancat creierele si imaginatia?

Moloh! Solitudine! Mizerie! Uratenie! Tomberoane si dolari imposibil de obtinut! Copii tipand de sub scari! Baieti scancid in armate! Batrani plangand in parcuri!

Moloh! Moloh! Cosmarul Moloh! Molohul cel fara iubire! Moloh mental! Moloh judecatorul oamenilor!

Moloh inchisoarea incohempresibila! Moloh inchisoarea fara suflet a oaselor incrucisate si Congres al suferintelor! Moloh ale carui cladiri sunt judecata!

Moloh mare stanca a razboiului! Molohul guvernelor paralizate!

Molohul cu mintea pura a masinariei! Moloh al carui sange curge cu bani! Moloh ale cauri degete sunt 10 armate! Moloh al carui san este un dinam canibal!

Moloh a carui ureche e un mormant fumegand! Moloh ai carui ochi sunt 1000 de ferestre oarbe (sparte)!

Moloh ai carui zgarienori stau pe lungile strazi ca infiniti Iehova! Moloh ale carui fabrici viseaza si croncane in ceata! Moloh ale carui cosuri si antene incoroneaza orasul!

Moloh ale carui iubiri sunt petrolul si piatra infinte! Moloh al carui suflet sunt electricitatea si bancile! Moloh a carui saracie e spectrul geniului! Moloh a carui soarta e un nor de hidrogen neutru (fara sex)!

Moloh al carui nume e Mintea!

Moloh in care stau singur! Moloh in care visez Ingeri! Nebun in Moloh! Muist in Moloh! Lipsit de iubire si de bartbati (barbatie) in Moloh!

Moloh care a intrat in sufletul meu de devreme! Moloh in care sunt o constiint fara corp! Molohul care m-a gonit din extazul meu natural!

Molohul pe care il abandonez! Ma trezesc in Moloh! Lumina curgand pe cer!

Moloh! Moloh! Apartamente (de) robot! Suburbii invizibile! Trezorerii schelet! Capitaluri oarbe! Industrii demonice! Natiuni spectrale! Ospicii invincibile! Puli de granit! Bombe monstruoase!

Si-au rupt spinarile ridicand Molohul la ceruri! Pavaje, copaci, radiouri, tone! Ridicand orasul pana la Raiul care exista si este peste tot dar nu aici! Viziuni! Semne! Halucinatii! Miracole! Extazuri! Toate duse pe apele Americii!

Vise! Adoratii! Iluminari! Religii! Toata gramada se prostii sensibile!

Inovatiile! Pe apa sambetei! Frivolitati si crucificari! Duse de potop! Inaltimi! Epifanii! Disperari!

Zece ani de urlete si sinucideri animale! Minti! Noi iubiri! Generatia nebuna! Distruse pe pietrele Timpului!

Rasul real si sfant din rau! Ei au vazut totul! Ochii salbatici! Tipetele sfinte! Si-au luat ramas bun!

Au sarit de pe acoperis! Inspre solitudine! Facand cu mana! Purtand (tinand) flori! Inspre rau! Pe strada!

III

Carl Solomon sunt cu tine in Rockland unde esti mai nebun decat mine!

Sunt cu tine in Rockland unde cred ca te simti straniu

Sunt cu tine in Rockland unde imiti umbra mamei mele

Sunt cu tine in Rockland unde ti-ai omorat cele 12 secretare

Sunt cu tine in Rockland unde razi de acest umor invizibil

Sunt cu tine in Rockland unde suntem amandoi scriitori geniali pe acesta masina de scris atat de proasta

Sunt cu tine in Rockland unde boala ta a devenit grava si este anuntata la radio

Sunt cu tine in Rockland unde facultatile craniului nu mai primesc viermii simturilor

Sunt cu tine in Rockland unde bei ceai din sanul fetelor batrane din Utica

Sunt cu tine in Rockland unde glumesti cu corpurile asistenelor tale harpiile din Bronx

Sunt cu tine in Rockland unde tipi in camasa de forta ca pierzi chiar jocul de ping pong al abisului

Sunt cu tine in Rockland unde bati in pianul catatonic sufletul este inocent si nemuritor nu ar trebui sa moara profanat inr-un ospiciu inarmat

Sunt cu tine in Rockland unde inca 50 de socuri nu-ti vor aduce sufletul inapoi in corp din pelerinajul sau spre o cruce/rascruce in neant

Sunt cu tine in Rockland unde iti acuzi doctorii de nebunie si complotezi revolutia socialista a evreilor impotriva Golgotei national fasciste

Sunt cu tine in Rockland unde fugi din raiul Long Island pentru a invia propriul tau Iisus uman si mormantul suprauman

Sunt cu tine in Rockland unde sunt 25000 de tovarasi nebuni cantand versurile finale ale Internationalei

Sunt cu tine in Rockland unde imbratisam si sarutam Statele Unite pe sub cearseafuri Statele Unite care tusesc toata noaptea si nu ne lasa sa dormim

Sunt cu tine in Rockland unde ne trezim electrocutati dintr-o coma de catre sufletele noastre care zboara ca avioanele deasupra acoperisului care au venit sa arunce bombe angelice spitalul se lumineaza ziduri imaginare se prabusesc

Legiuni slabanoage fug afara! Scanteind stralucitorul soc al milei razboiul etern e aici! Victorie uita de chilotii tai suntem liberi!

Sunt cu tine in Rockland

In visele mele tu mergi picurand dupa o calatorie la mare pe autostrada prin America plangand pana la usa casutei mele din noaptea Vestica